Psalmul 1

Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi, şi nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori! Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui!

1

El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui, şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe, duce la bun sfârşit.

2

Nu tot aşa este cu cei răi: ci ei sunt ca pleava pe care o spulberă vântul. De aceea cei răi nu pot ţinea capul sus în judecăţii, nici păcătoşii în adunarea celor neprihăniţi.
Căci Domnul cunoaşte calea celor neprihăniţi, dar calea păcătoşilor duce la pieire.

3

Uşierii Templului

Cine va păzi Templul? E vreme de război!
Chemaţi! Alegeţi uşieri – oameni viteji, în cete – să facă de strajă…

Unde sunt fiii lui Core? Ei vor fi de partea adevărului în ziua răzvrătirii. Fiii lui Core nu au murit. Chemaţi-i!

Cine ne va învăţa cântarea biruinţei? Chemaţi dintre fiii lui Asaf!
Chemaţi casa lui Obed-Edom căci ei sunt plini de vlagă şi de putere pentru slujbă. Ei au păzit chivotul legământului şi sunt binecuvântaţi.

Puneţi căpetenii! Mai e vreun sfetnic înţelept? Daţi-i partea de miază-noapte! Să nu lăsăm întunericul să învingă.

Păziţi proviziile, păziţi magaziile! Păziţi lucrurile sfinte şi vistieria Casei Domnului!
Chemaţi dintre leviţi…

Cine va păzi Templul? E vreme de război…
Doamne, pune uşieri… uşieri la templu.
Uşierii templului sufletului meu…

(inspirat din 1 Cronici 26)